Denumirea satului vine de la mânăstirea de monarhi, desființată în 1864, și având un număr mai mic de viețuitori, se numea „Schit”.
Biserica, format cruce, a fost zidita in anii 1844-1847, din piatră și cărămidă fiind sfințită la 8 noiembrie 1847. Ctitorul principal a fost un grec, pe nume Eustatie, și soția sa Caliopia, care au depus suma cea mai mare, restul cheltuielilor fiind suportate din veniturile mânăstirii.
Biserica a fost construita in locul altei biserici, care a avut tot hramul Sf. Nicolae, si care fusese construita de frații Teodor și Ionița BOLEA, feciorii lui Andrei BOLEA, in anul 1784, si înzestrată cu moșie de răzeșii din Coroiești, Vlădești și Bogdănița. L a 20 ianuarie 1929 a fost distrusă de un foc , rămânând numai pereții. Timp de 11 ani a durat lucrul da reconstrucție, redeschiderea făcându-se la 2 iunie 1940 de protopopul St. Vasilescu, delegatul Episcopiei Hușilor, preot paroh fiind Andrei GIURCANU.

Satul Schit Bogdănița este situat pe valea râului Bogdănița, care, după ce izvorăște de la Vladnic (1 km nord de sat) parcurge satul Schit, iar la ieșirea din sat curge subteran, reapărând în satul Bogdănița.
După tradiția locală, consemnată în scris de preotul Andrei GIURCANU, primele așezări în vatra satului datează din 1864, când s-a făcut împroprietărirea muncitorilor de la mânăstirea Schit, dată când și acest așezământ s-a desființat, iar biserica a devenit biserica de enorie.