Prima atestare documentară a satului Grumăzești (dispărut între timp și identificat între satele Muntenii de Sus și Moara Domnească), a fost uricul din 15 octombrie 1491, prin care domnul Ștefan cel Mare înzestra târgoveții vasluieni, răsplătindu-le fidelitatea, cu o mare moșie, ale căror hotare erau prespre câmp și prespre pârâul Săratei la deal, la ruptură și la movila săpată ce-i în malul Vaslului, și apoi apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare, la movila săpată ce-i gios de Grumeze;ti, și apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, și apoi apucă drumul în pădure, și apoi în gios. Și din gios de pădure în capul dumbrăvie, în dreptul pădurii, la movila săpată, și apoi în gios peste zăpodie și peste drumul ce merge de la Vaslui la Iași.

Muntenii de Sus este așezat în partea de N–E a municipiului Vaslui, la o distanță de 6 km de acesta, având vechi tradiții etnografice, istorice și economice, cu o vechime de peste 300 de ani. Se întinde de o parte și de alta a unui pârăiaș ce-și are izvoarele în Râpa Bisericii, înconjurat din 3 părți de dealuri. Are deschidere spre vest la Gura Văii, continuându-se spre Satu Nou pe șoseaua Vaslui-Tanacu. Este împărțit în “cotune”: Cărbunărie, Fundoaie, Gropana și Gura Văii, denumiri a căror origine nu este cunoscută.